istoria presei evreiesti din Romania este oglinda impresionantei diversitati a unei nationalitati marcate de locul provenientei (sefardim, veniti din sudul continentului), askenazim (veniti din Nord, Vest si Est), de tinutul romanesc in care s-au asezat (moldoveni, munteni, ardeleni) si chiar de localitatea in care au trait generatii in sir, practicand profesiuni, obiceiuri si stiluri de viata traditionale sau/si novatoare. Presa evreiasca – generic pentru sutele de publicatii slujite de cohorte de publicisti dintre care unii s-au afirmat ca „directori de constiinta” si mentori in mari gazete ale tarii – reprezinta, prin problematica si evenimentele dezbatute un document viu de epoca, privind locul si rolul unei nationalitati doritoare sa se integreze locului in care s-au asezat cu secole in urma, s-au afirmat mai apoi, pana ce totalitarismele ultimului veac si crearea noului Stat iudeu (in 1948) i-au facut pe cei mai multi sa emigreze in cea de-a doua patrie a lor, rediviva. Fiecare publicatie evreiasca sau la care au colaborat evrei a fost o modalitate de a lupta pentru drepturile omului, independent de etnia, religia sau identitatea sa. Asadar, o intreaga experienta romaneasca de convietuire, de integrare dar si de marginalizare si ostracizare in ani intunecati de prigoana.